marți, mai 19

Proiect fotografic inedit: Balerine, pe fundalul peisajelor de la Orheiul Vechi

Un proiect fotografic inedit a fost realizat de grupul de inițiativă TFP Group. Anna Dema, cea care a venit cu ideea grupului de inițiativă, își propune să dezvolte arta fotografică din Moldova și să adune tot mai mulți fotografi, modele și stiliști cu care să elaboreze noi proiecte, relatează diez.md.
Comunitatea se află în căutare de de fotografi și modele care să colaboreze voluntar în numele artei, informează UNIMEDIA.


Prima lor deplasare a fost la Orheiul Vechi, unde au fost realizate mai multe proiecte fotografice. Unul dintre acestea, realizat de Ekaterina Kuiat, a pus câteva balerine în cadrul natural de la Orheiul Vechi.

joi, ianuarie 9

Dezvoltarea personala


sursa


La fel de curioasă precum e Albert Einstein sunt şi eu! Asta pentru că una dintre pasiunile mele este sa aflu cât mai multe despre dezvoltarea personală. Citesc multe bloguri dar, abia recent mi-am pus întrebarea: „ce inseamnă dezvoltare personală?”  
Toţi vorbesc despre asta însă, prea puţini pot spune cu exactitate ce înseamnă. Sigur că şi eu am câteva idei despre ce e dezvoltarea personala, însă nu sunt clar definite. 


          

Conform wikipedia, dezvoltarea personală include activităţi cu scopul îmbunătăţirii stării de conştientizare, dezoltarea talentelor şi abilităţilor, contribuirea la realizarea aspiraţiilor şi viselor.
Dacă ar fi să dau o definiţie a acestui concept, aş spune că este un proces de transformare a unei persoane, la toate nivelele: fizic, psihic, emoţional, social, spiritual şi mental. Acest proces începe de la naştere şi se încheie la sfârşitul vietii. 
Dezvoltare personală înseamnă:  
Ø      să înveţi cum să ieşi din zona de confort
Ø      , să îţi găseşti punctele tari şi să le foloseşti la maxim,
Ø      să îţi cunoşti punctele slabe şi să le întăreşti,  
Ø      să iţi descoperi potenţialul,
Ø       să acţionezi, să înveţi, să evoluezi

Cu ce te poate ajuta dezvoltarea personală?  
Principiile de dezvoltare personală îţi dezvăluie cum să:
·        Îţi elimini obiceiurile proaste şi să îţi formezi obiceiuri folositoare
·        Scapi de temeri
·        Îţi stăpâneşti emoţiile
·        Te bucuri de o energie debordantă
·        Îţi foloseşti puterea magică a gândului pentru a-ţi atinge obiectivele
·        Rezolvi eficient orice problemă
·        Devii o persoană influentă


 

Verdeti Diana-Elena Jurnalism, anul III.

Viaţa în cămin.Avantaje si dezavantaje







                                                Viaţa în cămin.Avantaje si dezavantaje


Viaţa în cămin poate fi si bună si rea , însă ,la fiecare început de an universitar, studenţii se ’’bat’’ pentru un loc in cămin.Cei care se află printre norocoşi si obţin mult râvnitul loc, au şansa să experimenteze viaţa în cămin.
 



Înainte de a va înhăma la o asemenea experienţă, trebuie sa ştiţi care sunt avantajele, dar mai ales dezavantajele vieţii in cămin? Iată-le pe câteva dintre ele!

AVANTAJE
Căminul oferă o mulţime de avantaje care transformă traiul într-un astfel de loc intr-o experienţă de neuitat.Iată-le pe cele mai importante dintre ele:
•Distanţa faţă de facultate. În general, campusurile sunt poziţionate în apropierea facultăţilor de care fac parte.
Preţul mic. Căminul are preţuri studenţesti.
•Ajutorul reciproc. Poţi solicita un coleg binevoitor care sa te ajute
•Socializarea. Cunosti oameni noi si trăiesti experienţe foarte interesante.
  
•Petrecerile. O petrecere in cămin iti poate genera amintiri de neuitat.

DEZAVANTAJE
Viaţa in cămin nu este întotdeauna roz. Daca nu esti foarte pretenţios, vei putea să treci peste următoarele dezavantaje:
•Condiţiile de trai. Ce-i drept, tot mai multe cămine au fost renovate,dar asta nu inseamnă insă, ca nu vei risca sa ai parte de gîndaci,de mizerie la toaleta, pe hol etc.
•Lipsa intimităţii. Stai cu mai multe persoane in cameră.
•Zgomot mult, odihnă zero. La început, când nu vei lua parte la chefuri, îti va fi greu să dormi in toată hărmălaia din jurul tău. 
                                                                                                                 MOTORGA ANDI.

Calea lui Erasmus


Tentaţia de a fugi de-acasă, nu pentru a scăpa de ceva, ci pentru a descoperi ceva, este în firea tuturor vârstelor. Pentru un student, şansa de a-şi dovedi valoarea şi puterea într-un mediu străin este cu atât mai mare. Cine, dintre noi, nu şi-a pus măcar o dată întrebarea: cum ar fi să studiez la Oxford, Cambridge sau Sorbona? Incredibil, dar nici nu e atât de greu pe cât pare.

O şansă

O cale simplă, elegantă şi sprijinită şi de universitate şi de statul român şi de Uniunea Europeană este calea Erasmus. O cale care, amintind de numele unui gânditor uluitor pentru vremea sa - secolele XV-XVI -, Erasmus din Rotterdam, oferă oricărui student român, cu cerinţe absolut rezonabile, o şansă de a studia, cel puţin un semestru, într-o universitate europeană parteneră cu universitatea de origine. Când amintim de cerinţe rezonabile, amintim de o cunoaştere a limbii ţării în care mergi cel puţin grozavă - trebuie să înţelegi ce ţi se predă, totuşi -, de ştiinţă de carte care să nu te facă de ruşine, de seriozitate.

L’amour vert

Un călător pe calea lui Erasmus, aceea despre care vorbim, ne-a împărtăşit câteva secrete ale succesului, de la început de drum, până la bucuria de a fi călătorit. „Eu mi-am dorit să studiez literatura medievală, într-o universitate franceză. Am dat un test oral de limbă franceză, aşa, ca pentru filologi, şi unul scris, cu mai multă gramatică. Aveam note bune şi am plecat. La Université d’Artois, în Arras, o urbe liniştită, dar cu o istorie multimilenară. Am reînvăţat franceza, am reînvăţat manierele elegante, am descoperit eleganţa şi dificultăţile de a da toate testele şi examenele exclusiv în scris, de mână. Am descoperit un campus universitar multinaţional verde - c’est l’amour vert - şi primitor cu cei ce deschid ochii mari. Am învăţat că mai am multe de învăţat şi cum aş putea să fac asta. A fost o experienţă unică.”, ne spune Vladimir Brunel, un student abia întors din Franţa.
Cuvintele lui Vladimir pot fi, pentru fiecare dintre noi, semnul deschiderii, îndemnul simplu de a ne gândi că putem să depăşim graniţele, fizice sau nu, fiecare dintre noi, şi să păşim pe o cale uimitoare: calea lui Erasmus.

Arion Andreea




miercuri, februarie 20

”M-am hotărât să devin prost”

Eu m-am hotărât să fiu în public la piesa”M-am hotărât să fiu prost” care va avea loc la Teatrul -Naţional Timişoara-Studio 5. Piesa reprezintă o punere în scenă a întâmplărilor povestite în cartea cu acelaşi nume scrisă de Martin Page.

Pe scurt, este vorba despre un tânăr în vârstă de 25 de ani, pe nume Antoine care se simte exclus din lumea contemporană chiar din cauza inteligenţei sale. Comicul situaţiei reiese tocmai din încercarea disperată a tânărului de a deveni mai prost, pentru a se simţi mai aproape de semenii lui. Cu toate că nu a consumat alcool niciodată, Antoine, ia lecţii de alcoolism şi chiar de sinucidere, în încercarea disperată de a se asemăna cu apropiaţii săi. 

Din distribuţie fac parte: Călin Stancu Jr., Victoria Rusu, Victor Manovici, Mălina Manovici, Aline Chelba. De regie se ocupă Antonella Cornici. Povestea pe care piesa ”M-am hotărât să fiu prost” o pune în scenă, ar trebui să-i facă pe cei care au văzut-o să se întrebe, câte dintre acţiunile noastre sunt făcute pentru că aşa vrem noi şi câte sunt făcute sub influenţa celor din jurul nostru, în încercarea disperată de a simţi că aparţinem de ceva. Mai multe informaţii despre piesa ”M-am hotărât să fiu prost” se pot găsi la adresa  "M-am hotarat sa devin prost" 



Mihaela Ursu

luni, ianuarie 14


Murim la patru ace


1.       Sfârșitul lumii
 După cum bine știm, în preajma zilei de 21 decembrie 2012 s-au creat mai multe teorii. Unii spuneau, că va veni sfârșitul lumii, alții că vom avea parte de un nou început. Deși posibilitățile erau nelimitate, unii s-au gândit, să petreacă în această zi apocaliptică. 
 2.     „Prieteni până la capăt”
             Și cum altfel să petreacă oamenii mai bine, decât „la patru ace”.
         Un eveniment de acest gen a fost organizat de Fundația Rubin, care a avut loc la Papillon Cafe Timișoara, vineri seara. Tematica acestui vernisaj a fost intitulată „Prieteni până la capăt”, iar atracția principală au avut-o papioanele, care s-au dovedit a fi accesoriul principal.
 

3.                  Fundația Rubin       
 
 Fundația Rubin a fost înființată în anul 2001, fiind o organizație non-guvernamentală Si non-profit, cu un caracter apolitic. Acțiunea principală acestei fundații este atât de a promova valori democratice cât și toleranța etnică și multiculturalismul.
              
4.                 Studenții și culturalizarea
 Expoziția a cuprins lucrări realizate de Ana Adam, Vlad Corban, Sorin Nicodim, și mulți alții. 
Această petrecere a fost destinată în special tinerilor studenți, care erau dornici de culturalizarea în masă. 





 CHISAR FLAVIA ELENA



Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald

De mult timp am vrut să citesc această carte, însă am uitat de ea până anul acesta. Sincer, nu am ştiut la ce să mă aştept. După titlu mi-am dat seama că o fi vorba despre povestea unui bărbat, dar m-am aşteptat să fie o poveste de succes. Totuşi nu am fost dezamăgită, căci romanul acesta este foarte bun (nu degeaba ziarul The Washington Post a declarat că Marele Gatsby este al doilea mare roman, după “Ulise” de James Joyce).

Povestea marelui Gatsby este narată de Nick Carraway, care la începutul cărţii povesteşte despre un sfat primit de la tatăl său în tinereţe. Sfatul este important pentru înţelegerea povestirii şi a personajului Gatsby şi sună aşa: Ori de câte ori ai poftă să critici pe cineva, (…), ține seamă că nu toți oamenii au avut avanatajele de care te-ai bucurat tu.

Cartea nu dezvăluie de la început cine este acest Gatsby,de unde a apărut. Personajul lui este învăluit în mister, însă totul capătă contur pe parcurs. La început se pare că acest personaj este un om bogat, care are totul şi este prea ocupat să se bucure de petrecerile organizate de el din cauza afacerilor pe care le conduce. Dar nu e aşa. Jay Gatsby este un bărbat care caută ceva ce a pierdut cu 5 ani în urmă, iar acel ceva este iubirea lui din tinereţe, Daisy. Deşi viaţa lui se învârte în jurul ei, iar tot ceea ce face, face pentru ea, sfârşitul poveştii lui este marcat de eşec.

Recomand cartea deoarece este o poveste captivantă şi neaşteptată. Vestea bună este că în curând va apărea un nou film inspirat de acest roman.

Kiraly Rozalia-Eliza

Minus 5 stele pentru Cămin Camelia

 






 Cameră de trei persoane, grup sanitar propriu, televizor, cuptor cu microunde, internet wireless, bucătărie pe hol, spălătorie, ce-şi poate dori un student mai mult decât atât? Toate aceste facilităţi caracterizează căminul Camelia.
Odata ce primeşti loc în acest cămin te poţi considera fericit. Asta însă până ajungi să te cazezi şi să descoperi că lucrurile nu stau  chiar aşa cum te aşteptai. Comparativ cu alte cămine, condiţiile sunt ceva mai bune, dar totuşi, cum poţi găti într-o bucătărie în care două plite sunt arse?...şi nici urmă de cuptoarele cu microunde promise la început. Ei bine, se poate şi mai rău!  Rămâi surprins când descoperi că până şi internetul lipseşte cu desăvârşire, dar  nu asta e cel mai grav. Când vine  vorba de băi, condiţiile sunt excelente. Gresie şi faianţă, cabină de duş, toaletă, tot ce vrei…Un singur lucru lipseşte: apa caldă.
„La cei 21 de ani ai mei am impresia că mă întorc în trecut, atunci când eram nevoită să fac baie la lighean. Ca să fac duş seara, îmi încălzesc apă pe plită, la bucătărie, în trei oale mari”, ne spune Lavinia, studentă cazată în cămin.
Cam aşa se arată lucrurile în căminul care se presupune a fi cel mai luxos al Universităţii de Vest.  Deşi problema apei calde nu este una recentă, nici până în prezent nu a fost soluţionată.





                                                                                                     Maria Boboiciov


Viaţa în căminele studenţeşti

                              
        Acum câteva zile am păşit pentru prima dată într-un cămin studenţesc. Recunosc, am fost puţin dezamăgită dar nu şocată de cum trăiesc aceşti studenţi. În funcţie de medie sau pur şi simplu de noroc aceştia primesc locuri în condiţii favorabile sau mai puţin.
        În căminul C13 din Timişoara, cel pe care l-am vizitat eu, condiţiile de viaţă erau relativ mediocre iar când spun „mediocre” mă refer la duşurile comune, uscătoarele de rufe înghesuite pe colidoarele înguste iar sala de mese inexistentă. Şi totul la un nivel „relativ mediocru” exceptând umezeala, lipsa căldurii sau a internetului, cel din urmă fiind vital în ultimii ani mai ales pentru studenţi. Pe lângă faptul că învăţatul este cel puţin dificil în măsura în care în camere sunt înghesuiţi câte patru, cinci studenţi iar condiţiile sunt aşa cum am precizat mai sus, aceştia plătesc o sumă de bani „simpatică” (să-i spunem aşa) având în vedere lipsa multor aspecte.
         Întrând puţin mai adânc în problemă, am aflat că acest cămin are condiţii de trai chiar bune în comparatie cu altele. De exemplu, în judeţul Vaslui, comuna Bursuci, studenţii trăiesc ca la închisoare. Fără mobilă, duşuri suficiente, internet, cablu sau alte aspecte necesare oricărui om aceştia au fost nevoiţi să improvizeze, ţinându-şi hainele în cutii sub pat sau ascunse după perdele. Ba mai mult, trebuie să aştepte ore în şir pentru a face un duş întrucât nu există decât trei cabine de duş la peste 200 de studenţi, acest ultim aspect fiind incredibil.
„Uitaţi-vă, ţinem hainele în cutii. De ce? Deoarece dulapurile sunt pline şi nu avem unde, în dulapul cel mare am pus hainele groase şi produsele alimentare, că doar n-o să le păstrăm sub pat", a menţionat o studentă.
Click pentru video aici 
       Cu toate acestea sunt persoane care iubesc viaţa în cămine, probabil acei studenţi puţin mai neinteresaţi de tot ce ţine de facultate, adică restanţierii care sunt ocupaţi mai de grabă cu ieşirile seară de seară şi beţiile decât cu învăţatul. Nu putem să îi condamnăm, la urma urmei cu toţii iubim anii de facultate şi cu toţii ne vom aminti cu drag de această perioadă.
Rusu Georgiana- Cristina

                                   Facultatea,munca grea

Tot mai mulţi studenţi de la UVT  se angajează înca facultate. Unii de nevoie, alţii pur si simplu pentru că doresc sa experimenteze ceva nou, sau ca vor sa işi marească veniturile, tinerii optează de cele mai multe ori, pentru joburile part-time.Unul din cele mai uşoare joburi îl reprezintă cel de reprezentant de produse cosmetice. Practic, acest loc de muncă nu iţi oferă un salariu fix. Se castigă doar din comisoane. Impovăraţi de taxe din ce in ce mai ciudate și mai noi percepute de facultate, de lipsa banilor de buzunar, dar și restanţele acumulate, studenţii ajung mai devreme decât ar trebui in jungla muncii.Dacă profesorii s-ar dovedi mai inţelegatori, poate că procentul studenţilor care se hotarăsc să renunţe la facultate pentru muncă nu ar mai fi atat de mare. Dacă nu ai gasit înca metoda optimă de a le impaca pe cele două, nu intra in panică! Mai sunt si alţii in situaţia ta si invaţa şi ei din mers.
Dacă eşti mai curajos decât colegii tăi care au ales un job part-time si optezi pentru un job full-time. Aceasta este o provocare mare, deoarece ar implica invaţatul din timp: va trebui să mai renunţi la cateva ore pe saptamană din timpul tău liber pentru a nu ramane în urmă cu materia predată la facultate. Pare de neconceput, dar programul ăsta iţi va face viaţa mai usoară în timpul sesiunii, când  în loc să ai tone de cursuri de invăţat, vei avea doar de repetat.


                                                                                                                          .Pleşescu Adrian

marți, ianuarie 24

Drumul spre o boala sigura

sursa www.google images

Drumul spre o boala sigura

Tutunul dauneaza grav sanatatii nu este o amenintare sau ceva menit doar sa te sperie, ci este un fapt demonstrat, din pacate, de milioanele de cazuri de imbolnaviri si chiar decese in randul fumatorilor.Riscul de a face cancer pulmonar este cu până la 30% mai mare pentru cei care „fumează“ prin intermediul altora. Nouă persoane din zece inhalează zilnic, involuntar, fum de ţigară la serviciu sau în spaţiile publice. Numai trei din zece sunt însă conştiente că fumează .

Potrivit specialiştilor de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie, o persoană care locuieşte cu un fumător sau care inhalează zilnic la serviciu fum de ţigară este cu 30% mai predispusă la cancer pulmonar în comparaţie cu cineva care inhalează aer curat

Fumatul ,,Doineste de prea multa vreme intr-o democratie dezordonata pentru a mai putea fi interzis in anumite locuri.Se spune ca ,,omul sfinteste casa -la fel se intampla si in tara noastra.

Conceptia romanilor despre tigari sta cam asa:- ,,Fumatorii au dreptul lor sa fumeze in spatiul public la fel de bine cum un BMW cu toba sport sau fara, emana gaze.

Oricarui fumator ii place sa se gandeasca la fumat ca la un viciu!o actiune care ii confera o aura de siguranta de sine si de persoana care gusta din placerile vietii. Fumatul este de obicei vazut ca o slabiciune inofensiva, tratata cu ingaduinta. Cati dintre cei care fumeaza stiu insa ca fumatul este de fapt o boala? Foarte putini…

Vrem si noi ca la straini! –dar sa nu uitam ca Romania este tara tuturor posibilitatilor. Chiar daca implica costuri mari si te cu pasi usor grabiti spre o boala sigura, tigarile par a fi constiente de inconstienta fumatorilor!

Vasii Roxana Iasmina

Traficantul de arme

Început de sesiune. Orice student normal îşi ocupă acum timpul cu predatul proiectelor, şi rezolvarea ultimelor teme de seminarii pentru a obţine rezultatul dorit: note cât mai mari. Nu este şi cazul meu. Eu, în loc să fac toate astea, am ales să petrec ultimele zile cititind, nu pentru şcoală, ci pentru mine. Nu ştiu sigur de ce, dar cred că mi se trage dintr-o acută lipsă de motivaţie. Refuz total să fac ceva ce are legătură cu şcoala.

Romanul pe care l-am ales, cu un titlu nu foarte atractiv pentru o fată – Traficantul de arme/ The gun seller ­– mi-a captat totuşi atenţia în clipa în care am văzut numele autorului: Hugh Laurie, actorul care îl interpretează pe Doctor House. Cartea a apărut în urmă cu 15 ani, însă a intrat în atenţia cititorilor abia cu un an în urmă, datorită succesului pe care îl are serialul la momentul actual.

Cartea este o parodie a unui roman de spionaj; privit dintr-un anumit unghi poate fi înfăţişat ca un roman al experienţei în care un fost militar, Thomas Lang, trece printr-o serie de încercări grele într-un univers al terorismului, încercând să salveze viaţa unei tinere aflată în pericol.

Care este finalul romanului şi ceea ce a reuşit să mă surprindă pe mine − fiind în acelaşi timp momentul în care am făcut corelaţia dintre titlul şi conţinutul cărţii − vă las să aflaţi singuri. Un singur indiciu vă pot da: veţi descoperi printre rândurile ironice şi replicile zeflemitoare, însă pline de umor, adevăruri greu de recunoscut la nivel mondial.


Anca- Cristina Pătruş