Drumul spre o boala sigura

sursa www.google images

Drumul spre o boala sigura

_{„Tutunul dauneaza grav sanatatii”} nu este o amenintare sau ceva menit doar sa te sperie, ci este un fapt demonstrat, din pacate, de milioanele de cazuri de imbolnaviri si chiar decese in randul fumatorilor.Riscul de a face cancer pulmonar este cu până la 30% mai mare pentru cei care „fumează“ prin intermediul altora. Nouă persoane din zece inhalează zilnic, involuntar, fum de ţigară la serviciu sau în spaţiile publice. Numai trei din zece sunt însă conştiente că fumează .

Potrivit specialiştilor de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie, o persoană care locuieşte cu un fumător sau care inhalează zilnic la serviciu fum de ţigară este cu 30% mai predispusă la cancer pulmonar în comparaţie cu cineva care inhalează aer curat

Fumatul ,,Doineste de prea multa vreme intr-o democratie dezordonata pentru a mai putea fi interzis in anumite locuri.Se spune ca ,,omul sfinteste casa -la fel se intampla si in tara noastra.

Conceptia romanilor despre tigari sta cam asa:- ,,Fumatorii au dreptul lor sa fumeze in spatiul public la fel de bine cum un BMW cu toba sport sau fara, emana gaze.

Oricarui fumator ii place sa se gandeasca la fumat ca la un viciu!o actiune care ii confera o aura de siguranta de sine si de persoana care gusta din placerile vietii. Fumatul este de obicei vazut ca o slabiciune inofensiva, tratata cu ingaduinta. Cati dintre cei care fumeaza stiu insa ca fumatul este de fapt o boala? Foarte putini…

Vrem si noi ca la straini! –dar sa nu uitam ca Romania este tara tuturor posibilitatilor. Chiar daca implica costuri mari si te cu pasi usor grabiti spre o boala sigura, tigarile par a fi constiente de inconstienta fumatorilor!

Vasii Roxana Iasmina

Traficantul de arme

Început de sesiune. Orice student normal îşi ocupă acum timpul cu predatul proiectelor, şi rezolvarea ultimelor teme de seminarii pentru a obţine rezultatul dorit: note cât mai mari. Nu este şi cazul meu. Eu, în loc să fac toate astea, am ales să petrec ultimele zile cititind, nu pentru şcoală, ci pentru mine. Nu ştiu sigur de ce, dar cred că mi se trage dintr-o acută lipsă de motivaţie. Refuz total să fac ceva ce are legătură cu şcoala.

Romanul pe care l-am ales, cu un titlu nu foarte atractiv pentru o fată – Traficantul de arme/ The gun seller ­– mi-a captat totuşi atenţia în clipa în care am văzut numele autorului: Hugh Laurie, actorul care îl interpretează pe Doctor House. Cartea a apărut în urmă cu 15 ani, însă a intrat în atenţia cititorilor abia cu un an în urmă, datorită succesului pe care îl are serialul la momentul actual.

Cartea este o parodie a unui roman de spionaj; privit dintr-un anumit unghi poate fi înfăţişat ca un roman al experienţei în care un fost militar, Thomas Lang, trece printr-o serie de încercări grele într-un univers al terorismului, încercând să salveze viaţa unei tinere aflată în pericol.

Care este finalul romanului şi ceea ce a reuşit să mă surprindă pe mine − fiind în acelaşi timp momentul în care am făcut corelaţia dintre titlul şi conţinutul cărţii − vă las să aflaţi singuri. Un singur indiciu vă pot da: veţi descoperi printre rândurile ironice şi replicile zeflemitoare, însă pline de umor, adevăruri greu de recunoscut la nivel mondial.

Anca- Cristina Pătruş

THE INSIDER - MUST SEE!

Un ,,duel” puternic între simpli indivizi ce încearcă să-și păstreze demnitatea dar și profesia, și două puteri internaționale cu un monopol extins – aceasta ar putea fi fraza care să descrie filmul The Insider. Într-un joc mascat de interese Jeffrey Wigand, fost angajat la o importantă firmă de tutun, este obligat să păstreze confidențialitatea corporației. Având în mână metodele secrete ale firmei de a adăuga diferite substanțe în țigări, protagonistul joacă într-o horă periculoasă în care trebuie să se sincronizeze fie cu interesele de miliarde de dolari ale firmei, fie cu propria demnitate- cert este că oricare ar fi soluția pe care o alege va ieși în pierdere. Fiind constrâns de contractul de confidenţialitate semnat, tăcerea sa este practic cumpărată, dar Wigand iși asumă riscul și dă drumul la informațiile pe care le deține.

Pe cealaltă parte a balanței atârnă și situația lui Lowell Bergman, producătorul unui important talk-show, ,,60 de minute”, cu o audiență ridicată în America. Odată cu implicarea sa în problema lui Jeffrey Wigand, acesta devine un pion incomod în cadrul televiziunii CBS, declarația sa compromițătoare neputând duce decât la pierderea a milioane de dolari în procese și pierderea licenței de emisie.

ALEXANDRA JURCA

Televizorul, templul de relaxare?

Sportul nu se mai numară de mult printre activităţile preferate de oameni. Dar, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre „relaxarea în faţa televizorului”, unde tot mai mulţi îşi petrec timpul, după o zi istovitoare de muncă.

Televiziunea este un drog

De câte ori nu ți s-a întâmplat să te trezești cu televizorul, în timp ce îți faci cafeaua? Îți spui că e informaţie, e actualitate, că trebuie să fii la curent cu ce se întâmplă. Şi aşa începe plimbarea printre canale, pipaind lumea cu buricele degetelor lipite de telecomandă. Dar, când orele petrecute în faţa televizorului cresc de la o zi laalta, televiziunea devine o problemă reală. Stăm ţintuiți cu ochii în cutia magică și mulți dintre noi ne identificăm cu personajele de proastă calitate care apar pe „micul ecran”.

„Al treilea părinte, catodic”

Însă consecinţele privitului la televizor nu se răsfrâng doar asupra adulţilor, ci şi a copiilor. Asta cu atât mai mult, cu cât unii părinţi îşi lasă copiii să stea cuminţi cu „bona virtuală” în timp ce ei îşi fac treburile. Și, la fel ca Batman sau Fetiţele Power Puff, este posibil ca micuţii să vrea se caţere pe pereţi sau să sară de pe geam crezând că pot zbura. Imaginaţi-vă că, la televizor, un copil vede un supererou care primesţe o lovitură foarte puternică, dar acesta nu păţeşte nimic. Atunci, micuţul poate să creadă că, lovindu-l pe prietenul său, acesta nu va fi rănit.

Totuși, televizorul stă cuminte unde îl aşezi, iar atunci când esţi singur, e unicul care te mai consolează. Trist, dar adevărat, nu-i aşa?

Farca Nicoleta

Jurnalism, Anul 3, Grupa 1

Despre călătorii

E ceva fascinant și unic în fiecare călătorie. Fie cât de scurtă - în afara casei, orașului, țării. Am încercat să profit cât mai mult de astfel de oportunități, doar, vorba vine, bate fierul cât e cald!

Există și acest gen de vacanță ”de vis” sub forma unui traseu turistic dens și alert. Un ocol al pământului în 80 de zile pare a fi un plan realizabil pentru atât de mulți. Și se practică, e rentabil, vezi multe și te întorci cu amintirea unor locuri de care prieteni sau cunoscuți abia au auzit.

Prima ocazie pe care am avut-o să ajung într-un oraș turistic european a fost în 2005. Veneția. Grup de 50 de persoane, cu autocarul. Ieșire scurtă, mai degrabă monotonă. Deoarece în momentul în care grupul de călători nu e omogen, fiecare are propriile puncte pe harta obiectivelor de vizitat. Nici vorbă să poată fi toți mulțumiți, iar aici se cere soluția de mijloc: obiective-generalități de care cel mai probabil nici nu ai nevoie și nici nu te interesează în mod personal.

Pentru mine, vizita într-o țară străină e ca mâncarea bună. Dacă nu-i acorzi suficient timp pentru a te cuceri cu estetica și gustul, n-ai făcut decât o banală consumație pe stomacul plin.

Când aud persoane lăudându-se cum au vizitat 5 țări într-o săptămână, câte 2 orașe pe zi sau alte chestiuni similare, înțeleg două lucruri. În realitate, n-au văzut mare lucru. Puteau la fel de bine să fi aterizat pe un aeroport internațional și să privească de pe geamul de la etaj dinamica peisajului. Pe de altă parte, astfel de amintiri fac parte din categoria ”am poze, deci am fost”. Hai repede lângă statuie, lângă nu-știu-ce biserică, mai un parc, o cafenea și gata. Ai văzut orașul. Pentru că, până la urmă, o astfel de experiență în care nu există implicare pe termen lung, nu e validată decât prin feedback-ul primit la fotografiile de vacanță.

E o lipsă de respect față de însăși noțiunea de călătorie ritmul acesta mult prea alert în care istoria, cultura și civilizația unui oraș sunt procesate de amatorii de poze de vacanță.

Unii ar zice că a cunoaște un oraș poate lua luni, chiar ani buni, e adevărat! însă schimbarea bruscă, alertă a peisajelor urbane sub pretextul escapadelor turistice fugitive e pur și simplu amețitoare.

O călătorie bine-meritată ar trebui să însemne dincolo de toată alergătura o redescoperire de sine într-o altă lume, o experiență tonifiantă din care rămân amintiri bine întipărite chiar și în lipsa camerei foto.

Cociorvan Eunice.

Cum să îţi alegi telefonul mobil

Astăzi sunt o mulţime de telefoane dintre care să alegi: cu cameră foto, cu MP3, bluetooth, smart, touchscreen, şi aproape zilnic apare câte un model de telefon nou.

Pentru a cumpăra telefonul perfect pentru tine, trebuie să iei în seama câteva criterii:

• performanţele bateriei;
  
• dacă semnalul este bun;
• rezistenţa la şocuri;
• operaţiile generale
• apelurile şi mesajele-text.

Telefonul pe care îl vei achiziţiona trebuie să-ţi răspundă la întrebarea: la ce îl voi folosi?! Dacă eşti genul de persoană ce doreşte doar să trimită şi să primească apeluri, nu îţi va fi necesar un telefon smart. În schimb dacă eşti om de afaceri şi trebuie să fi conectat non stop la internet, telefoanele business sunt o bună alegere.

Trebuie să fii atent la fiecare detaliu. Dacă foloseşti telefonul pentru voce si sms, principalul criteriu devine calitatea convorbirii, a recepţiei şi transmisiei, adică a semnalului, cât şi de o tastatură solidă, care să reziste la multe solicitări.
Folosit pentru divertisment, criteriile se schimbă. Sunt importante calitatea display-ului, a playerului multimedia şi a camerei foto/video.

Alegerea unui telefon mobil este o chestiune extrem de subiectivă. Nokia, Samsung, Soni Ericsson, HTC sau Apple sunt doar câteva din numele unor cunoscute firme de telefoane, fiecare cu beneficiile sale. Trebuie doar să ştii ce să alegi.

Patricia Antal- Jurnalism