Sportul nu se mai numară de mult printre activităţile preferate de oameni. Dar, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre „relaxarea în faţa televizorului”, unde tot mai mulţi îşi petrec timpul, după o zi istovitoare de muncă.
Televiziunea este un drog
De câte ori nu ți s-a întâmplat să te trezești cu televizorul, în timp ce îți faci cafeaua? Îți spui că e informaţie, e actualitate, că trebuie să fii la curent cu ce se întâmplă. Şi aşa începe plimbarea printre canale, pipaind lumea cu buricele degetelor lipite de telecomandă. Dar, când orele petrecute în faţa televizorului cresc de la o zi laalta, televiziunea devine o problemă reală. Stăm ţintuiți cu ochii în cutia magică și mulți dintre noi ne identificăm cu personajele de proastă calitate care apar pe „micul ecran”.
„Al treilea părinte, catodic”
Însă consecinţele privitului la televizor nu se răsfrâng doar asupra adulţilor, ci şi a copiilor. Asta cu atât mai mult, cu cât unii părinţi îşi lasă copiii să stea cuminţi cu „bona virtuală” în timp ce ei îşi fac treburile. Și, la fel ca Batman sau Fetiţele Power Puff, este posibil ca micuţii să vrea se caţere pe pereţi sau să sară de pe geam crezând că pot zbura. Imaginaţi-vă că, la televizor, un copil vede un supererou care primesţe o lovitură foarte puternică, dar acesta nu păţeşte nimic. Atunci, micuţul poate să creadă că, lovindu-l pe prietenul său, acesta nu va fi rănit.
Totuși, televizorul stă cuminte unde îl aşezi, iar atunci când esţi singur, e unicul care te mai consolează. Trist, dar adevărat, nu-i aşa?
Farca Nicoleta
Jurnalism, Anul 3, Grupa 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu