Efectele migratiei: copiii ramasi acasa

Efectele migratiei: copiii ramasi acasa

Daca la sfarsitul anului 2006-2007, aproximativ 18% dintre elevii de gimnaziu aveau cel putin un parinte plecat la munca in strainatate, numarul lor s-a dublat de cand autoritatile au inceput sa monitorizeze mai atent acest fenomen.

Fundatia Soros Romania a lansat, marti 29 ianuarie 2008 studiul “Efectele migratiei: copiii ramasi acasa. Riscuri si solutii”. Lansarea a avut loc in cadrul unei dezbateri care si-a propus sa analizeze impactul absentei parintilor plecati la munca in strainatate asupra copiilor ramasi acasa si sa puna in discutie posibile solutii la problemele pe care acestia le intampina.

Potrivit anchetelor si interviurilor realizate in cadrul programului “Migratie si dezvoltare”, s-au constatat unele diferente in ceea ce priveste rezultatele scolare ale copiilor supravegheati fata de cei care au parintii plecati in strainatate. Astfel, copiii care au cel putin un parinte plecat in strainatate au avut, in medie, note de final de semestru cu aproximativ 10 sutimi mai mici decat ceilalti.

Absenta parintilor nu se face simtita doar la nivelul notelor, consecintele in plan psihologic sunt, de asemenea, semnificative. Specialistii in neurologie si psihiatrie infantila au observat ca la copiii de varste mici, in special la cei din mediul rural, se instaleaza tulburari emotionale, devin anormal de fricosi si timizi, au somnul agitat si cosmaruri. La cei mai mari de zece ani (mai ales din mediul urban) s-au observat tulburari de conduita, manifestate prin comportament agresiv fizic si verbal, abuz de alcool si fumat.

Acesti copii ai caror parinti lucreaza in strainatate ar trebui considerati in situatie de risc, de aceea este necesara rezolvarea crizei de psihologi scolari din scolile romanesti, mai ales din cele din mediul rural. Conform afirmatiilor facute de specialistii Fundatiei Soros, “ar trebui construit un set de servicii sociale, care sa includa consiliere speciala, ajutor in procesul de invatare, conditii de petrcere a timpului liber in activitati organizate in comun cu alti copii, vizite la domiciliu.”

Majoritatea copiilor ramasi in tara sunt in grija rudelor de pana la gradul patru, altii beneficiaza de o forma de protectie (alocatie de plasament), iar unii dintre ei au fost dati in asistenta maternala sau in grija unor centre de plasament, publice sau private.

Autoritatea pentru Protectia Copilului urmareste indeaproape fenomenul si spera sa previna orice fel de abuz. In cazul in care acestea se vor dovedi insuficiente, este pregatita sa ia si alte masuri.

CRISTINA MIRCEA