E departe de a fi poveste. E de fapt istorie. O istorie care din pacate, in Romania se repeta mereu si mereu. Cu toate s-a discutat si in 2008 problema, s-a intamplat…din nou…nu de ieri, nu de azi, nu de maine… de muuuult. Si nu se mai termina. Ne obliga. Acceptam. Daca nu am accepta, am ramane cu mana goala, si cu o respiratie urat mirositoare. Cum se gandesc ele, vanzatoarele, la toate: la sanatatea noastra (nu are zahar), la o respiratie proaspata si mentolata, la putinele calorii pe care le contin. In bunatatea lor, doritoare de a ne face o “bucurie”, nici nu ne mai intreaba daca “e vreo problema”, ci doar ne ofera cu un zambet “second-hand” o gumita de mestecat, frumos ambalata in hartia albastra (sau mai nou decupata din “tabla” cu pastile) in bolul pentru maruntis, de langa casa de marcat, scuzandu-se vadit afectate ca nu au sa ne dea rest.
M-am saturat de guma de mestecat! Vreau sa mestec monede! Vreau maruntis. Vreau sa-mi cumpar cafea cu ei, sau o doza de Pepsi, sau sa-i dau la saraci, sau sa-i pun la pusculita, sau sa “ dau cu banu’ ” cand nu stiu ce sa decid.
Sa pornim o campanie! Sa oferim guma de mestecat cersetorilor, sa ne umplem buzunarele de ORBIT, (sunt mai usoare decat bucatelele metalice), sa introducem pastilele in automatele de cafea, sa ne cumparam presa cu lame de guma, sa ne xeroxam cursurile… dar mai ales, cand mergem la cumparaturi, sa le dam inapoi!!
“You can keep the change!”
Beatrice Mihoc
Jurnalism anul III, gr 3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu